NADH și cancerul: tratamente inovative

Keywords: NADH, cancer, carcinogeni, ADN

Introducere – NADH și cancerul

Pentru a înțelege efectul NADH asupra cancerului, este necesară înțelegerea mecanismului acestei boli.

Cauzele apariției cancerului sunt:

1. Modificarea materialului genetic (prin mutații ADN)
2. Lipsa energiei celulare (ATP) [1].

ADN-ul poate fi modificat de o varietate de agenți care, atunci când produc apariția cancerului, sunt denumiți agenți carcinogeni.

Carcinogenii se pot dezvolta în interiorul organismului, respectiv substanțe care nu sunt carcinogene se pot transforma în carcinogeni. Aceștia sunt denumiți procarcinogeni [1]. In procesul carcinogen, carcinogenii se leagă de ADN, schimbând structura acestuia. În timpul diviziunii celulare, ADN-ul alterat este replicat și o copie identică este produsă. Dacă, totuși, sistemul de reparare ADN intervine la timp, ADN-ul alterat poate fi reparat și nu apar celule carcinogene. Totuși, în cazul în care ADN-ul afectat trece prin alte modificări, crește probabilitatea apariției de noi celule alterate.

Prin urmare, este foarte important să fie obstrucționat efectul promotorilor, cei mai importanți dintre aceștia fiind:

• Radicalii liberi
• Pesticidele/ierbicidele
• Razele X
• Toxinele industriale
• Radiațiile cosmice
• Fumatul
• Radiațiile radioactive
• Apa poluată
• Lumina UV
• Câmpurile electromagnetice
• Imunosupresorii
• Anumite medicații
• Mercurul [1].

Există promotori fizici și chimici, capabil să creeze radicali liberi care sunt atomi sau molecule foarte active. Această proprietate le oferă posibilitatea să atace lipidele, proteinele și acizii nucleici din celule, afectand macromoleculele din structura celulară, în special ADN.

Ce este cancerul?

Cancerul este afecțiunea în care celulele organismului se multiplică necontrolat, migrează spre alte zone ale corpului, și poate sa apară oriunde în organism [2]. Proliferarea celulelor afectate sau anormale poate duce la formarea tumorilor care, la rândul lor, pot fi canceroase (maligne) sau non-canceroase (benigne).  Tumorile benigne nu migreaza și nu invadează țesutul din jur. După extirpare, acestea nu se regenerează, spre deosebire de cele maligne. Migrarea tumorilor canceroase spre țesuturile învecinate și formarea de noi tumori se numește metastază. Majoritatea formelor de cancer formează tumori solide (excepție fac cancerele sângelui, precum leucemia).

Cancerul este o boală genetică – fiind cauzată de gene ce controlează funcționarea celulară. Modificările genetice ce pot declanșa boala pot fi generate de:

• Erori în diviziunea celulară
• Afectarea ADN-ului din cauza substanțelor din mediu (e.g. chimicale din fumul de țigară, raze UV)
• Transmiterea ereditară.

Cancerul prezintă o combinație unică de modificări genetice la fiecare persoană. Pe măsură ce acesta continuă să crească, noi modificări apar. Chiar în cadrul aceleiași tumori, diferite celule pot prezenta modificări genetice variate [2].

Complicațiile cancerului și ale tratamentului acestuia includ:

• Durere
• Oboseală
• Dificultăți de respirație
• Greață
• Diaree, constipație
• Scădere în greutate
• Sete, urinare frecventă
• Confuzie
• Probleme ale sistemului nervos central
• Metastaze (extinderea cancerului în alte zone ale organismului)
• Recurență

Factori de risc:

• Vârsta – în general apare la persoanele peste 65 de ani
• Stilul de viață – anumiți factori cresc riscul de dezvoltare a cancerului (e.g. fumatul, consumul excesiv de alcool, expunere crescută la radiații solare, obezitatea)
• Istoricul familial
• Factori de mediu [3].

Efectul NADH asupra cancerului

Cei mai buni inhibitori ai radicalilor liberi sunt antioxidanții. Aceștia reprezintă molecule ce lupta împotriva stresului oxidativ și pot fi:

• chemo-sintetici (e.g. butilhidroxitoluenul (BHT), o substanță folosită în prezervarea mâncărurilor) 
• biologici (e.g. seleniul, glutationul, NADH, vitamina A, C și E, unele enzime).

Puterea antioxidanților depinde și de capacitatea acestora de a preveni stresul oxidativ. Opusul reacției de oxidare este reacția de reducere [1]. Astfel, o substanță cu potențial crescut de reducere reprezintă un antioxidant eficient. 

NADH este considerată molecula cu cel mai mare potențial de reducere, reprezentând cel mai puternic antioxidant biologic. Dr. Richard Passwater, un expert în domeniul antioxidanților, a scris următoarea introducere în  în 1997 în cartea “NADH- Coenzima energizantă”: “Deși nu există o singură substanță în organismul uman care poate primi titlul de ‘cea mai importantă’ sau ‘cel mai important antioxidant’, NADH se apropie cel mai mult de acest titlu în comparație cu orice altă substanță biologică” [1].

Schimbările care apar din interferența dintre promotori în celulele ce au suferit mutații creează baza pe care se dezvoltă celulele canceroase. Celulele mutante canceroase au mai puține mitocondrii, respectiv mai puține surse de energie. Datorită acestui fapt, nu au suficient ATP și nu pot sintetiza componentele celulare, în particular pe cele necesare diviziunii celulare. 

Caracteristicile celulelor canceroase includ diviziunea necontrolată și migrarea spre alte organe prin metastaze, fiind cauzate de lipsa de receptori pe suprafața celulelor, necesari pentru comunicarea celulară. Astfel, celulele canceroase cresc rampant deoarece ignoră celulele învecinate. În general, celulele au capacitatea de a recunoaște celulele învecinate și de a se adapta  în funcție de ele (nu le aglomerează).

Dacă ATP influențează procesul cancerigen, rămâne întrebarea: cum poate fi remediat deficitul de ATP în celulele canceroase? Nivelul de ATP din celule poate fi crescut prin suplimentarea cu NADH. Dacă există suficient ATP în celule, pot fi produse moleculele de reglare necesare pentru a opri diviziunea celulară din cancer [1].

Astfel, NADH are 3 funcții protective în procesul cancerigen:

1. NADH este cel mai important factor în repararea ADN
2. NADH este cel mai puternic antioxidant
3. NADH crește nivelul de ATP din celule.

Studii de caz | Rolul NADH în tratamentul diverselor tipuri de cancer

Tratamentul cu NADH a fost început pe pacienții cu cancer în anul 2001. Studii de caz pe pacienții cu cancer care au primit NADH releva efectul moleculei asupra severei afectiuni.

Caz 1: În Septembrie 2001 un manager de 48 de ani din Olanda s-a prezentat la clinica de chirurgie a prof. Birkmayer cu un carcinom pulmonar descoperit înainte cu 6 luni și diagnosticat prin tomografie computerizată, rezonanță magnetică și biopsia țesutului. Tumora cu care s-a prezentat a fost considerată inoperabilă, iar pacientul a trecut prin radioterapie și chemoterapie, fără impact. La recomandarea Prof. Birkmayer, pacientul a luat 4 tablete de 5mg de NADH zilnic. La patru luni de la începerea tratamentului cu NADH, rezultatele RMN au arătat micșorarea carcinomului (de la 6-8cm la 1.5cm). Pacientul a continuat să ia 4-6 tablete NADH zilnic. La 10 luni după începerea terapiei cu NADH, tumora nu a mai fost detectabilă.

Caz 2: În 1990, după extirparea unui carcinom mamar ductal în anul precedent, o femeie de 63 de ani a prezentat mai multe metastaze în ficat și oase. În ciuda faptului că pacienta a trecut prin 4 cicluri de terapie cu schemă CMF (cisplatina, methotrexate, fluorouracil), metastazele au continuat să crească. Pacienta a primit NADH intravenos de 3 ori pe săptămână. După 4 săptămâni de tratament, tratamentul s-a modificat la 4 tablete de 20mg NADH pe zi. După 3 luni, a fost detectată o reducere a metastazelor. Unele leziuni tumorale s-au micșorat, în timp ce altele au dispărut complet.

Tratamentul cu NADH a fost continuat și, la finalul anului 1991, rezultatele CT au arătat încă o scădere marcantă în metastazele hepatice, iar metastazele osoase nu au mai fost detectate deloc. În 1994 markerii tumorali ai pacientei au fost în limitele normale.

Caz 3: În 1994, un pacient s-a prezentat cu un carcinom de prostată, extins spre alte țesuturi. Pacientul nu a făcut tratament chirurgical, radioterapie sau chemoterapie. Acesta a început tratamentul cu 6 tablete de NADH (5mg) pe zi alături de compuși cu seleniu și un supliment din cartilaj de rechin. După 6 luni de tratament, PSA (antigenul specific de prostată), un marker al carcinomului, a scăzut la nivelurile normale. Evaluările CT și cu ultrasunete nu au mai detectat urme de carcinom.

Caz 4: În 1997 un pacient de 55 de ani a fost diagnosticat cu o tumoră cerebrală de dimensiunea unei mingi de tenis. Rezultatele histopatologice au arătat prezența glioblastomei, un tip de tumoră cu creștere rapidă. Pacientul a trecut prin radioterapie și chemoterapie, fără micșorarea tumorei. Dupa administrarea de NADH (4 tablete zilnic; 40mg/zi) starea pacientului s-a îmbunătățit și tumora s-a micșorat la mai puțin de 1cm.

Noua metodă de tratament a cancerului cu NADH precum și rezultatele acesteia au fost prezentate cercetătorilor internațional pentru prima dată la Conferința Anuală a Academiei Internaționale a Oncologiei Markerilor Tumorali din Hong Kong, 2000.

Tipurile de cancer ce pot fi tratate cu succes cu NADH includ:

• Carcinom de prostată: 19 pacienți; 10 RT, 7 DT
• Carcinom mamar: 5 pacienți: 3 RT, 2 DT
• Glioblastom: 2 pacienți; 1 RT, 1 DT
• Limfom Non-Hodgkins: 3 pacienți; 2 RT, 1 DT
• Carcinom pulmonar: 3 pacienți; 1 RT, 2 DT
• Carcinom de colon: 4 pacienti; 1 RT, 3 DT
• Carcinom de stomac: 1 pacient; 1 DT
• Carcinom pancreatic: 1 pacient; 1 DT

   RT = Regresie Tumorala

   DT = Disparitia Tumorii 

Mai multe detalii despre rezultatele pozitive ale NADH în tratamentul cancerului sunt descrise în cartea “NADH în Prevenția și Tratamentul Cancerului”.

NADH și metastazele

Noi aspecte legate de efectul NADH în prevenirea metastazelor pot fi deduse dintr-o lucrare a prof. Isaiah Fidler, unul dintre experții mondiali în cercetarea metastazelor:

• Metastazele sunt de origine clonală și sunt formate dintr-o subpopulatie specifică de celule tumorale.
• Celulele tumorale în care funcționează sintaza oxidului nitric (NOS) nu metastazează.
• Expresia NOS în celulele tumorale ale șoarecilor a fost asociată cu citostaza sau cu citoliza prin apoptoză, dependentă de mecanismul de producere al oxidului nitric (ON).
• Interferonul inițiază supresia formațiunilor tumorale și elimină formarea metastazelor ce apar din cauza expresiei genei NOS și producției NO rezultate din celulele gazdă (e.g. macrofage).
• NO suprimă formarea tumorală reglând genele implicate în crearea metastazelor [1].

Metastaza reprezintă cauza de mortalitate în 80% din cancere, prevenirea acestora fiind de o importanță semnificativă. Acest lucru ar fi posibil prin activarea NO sintetazei, enzima a cărei activitate este susținută de NADH. Astfel, NADH are efect anti-metastatic prin stimularea NO. Suplimentarea cu NADH de toți pacienții diagnosticați cu cancer pentru prevenirea metastazelor cât de devreme posibil este de un crescut interes. Cu cât mai mult NADH este într-o celulă canceroasă, cu atât mai mult NO produce, astfel celulele tumorale sunt dizolvate prin citoliza.

NADH este un metabolit natural. Cercetările au arătat că terapia cu NADH poate combate unele efecte resimțite de pacienții cu cancer, care pot fi cauze de mortalitate [4]. 

Există două tipuri de respirație celulară: aerobă și anaerobă. Când O2 este disponibil, celulele animale tind să favorizeze respirația aerobă deoarece produce mai mult ATP. Celulele canceroase produc ATP prin glicoliză aerobă (efectul Warburg). Acest proces metabolic este folosit în mediul clinic pentru diagnosticarea cancerului folosind un analog de glucoză (FDG) – în evaluarea de tip PET. Celulele canceroase ce utilizează glicoliza aerobă au rate mai mari de utilizare a glucozei decât celulele ce nu folosesc respirația aerobă. Această diferență permite identificarea tumorală. Mai mult, majoritatea tumorilor metastatice au rate mari de glicoliză (>90%). [1].

Unele celule canceroase pot avea nevoie de glicoliza aerobă în etape cruciale din ciclul de proliferare, precum replicarea ADN. Glicoliza aerobă se regăsește și în alte tipuri de celule cu rate crescute de proliferare (ex. celule embrionare) [4]. 

Aportul exogen de NADH nu atacă celulele normale ci, din contră, le ajută în desfășurarea proceselor fiziologice prin susținerea mecanismului energetic. Efectele adverse ale terapiilor clasice anti-cancer sunt reprezentate de stimularea producției Speciilor Reactive de Oxigen (SRO) și apoptozei (moartea celulară). Astfel, aceste proceduri afectează în mod nediferențiat atât celulele canceroase cât și cele necanceroase. NADH reprezintă o abordare mai sigură și mai puțin invazivă pentru terapia cancerelor [4].

Rolul NAD+ a fost relevat în diverse procese precum metabolismul redox, îmbătrânirea, longevitatea, activitatea sistemului imunitar și repararea ADN. Dereglarea nivelurilor NAD+ este asociată cu diverse boli metabolice și afecțiuni legate de îmbătrânire, precum neurodegenerarea, răspuns imun afectat și cancer [5].

Concluzii | NADH împotriva cancerului

NADH reprezintă o sursă esențială de energie celulară, fiind considerat hidrogenul biologic. Prin acțiunea sa, susține activitatea mitocondrială, organit celular ce produce energie sub formă de ATP. Deoarece cancerul poate apărea din cauza unui mecanism celular energetic disfuncțional, suplimentarea cu NADH produce un impact pozitiv în această gravă afecțiune.

Studiile științifice atestă atât siguranță NADH cât și potențialul benefic în cancer și alte afecțiuni. 

Pentru mai multe informații despre efectul NADH, vizitați:

•       Este eficient NADH în boala Alzheimer?
•       NADH și creșterea nivelului de dopamină – există o corelație?
•       Este eficient NADH in Boala Parkinson?

Referințe

1. Birkmayer, GD (2009). Nadh, the biological hydrogen: The secret of our life energy. Basic Health Publications. 
2. What is cancer?. National Cancer Institute. (n.d.). https://www.cancer.gov/about-cancer/understanding/what-is-cancer
3. Mayo Foundation for Medical Education and Research. (2022, December 7). Cancer. Mayo Clinic. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cancer/symptoms-causes/syc-20370588
4. https://www.biorxiv.org/content/10.1101/019307v1.full.pdf
5. Navas, L.E., Carnero, A. NAD+ metabolism, stemness, the immune response, and cancer. Sig Transduct Target Ther 6, 2 (2021). https://doi.org/10.1038/s41392-020-00354-w