Este eficient NADH în boala Alzheimer?

Keywords: NADH în boala Alzheimer, demență, boli degenerative

Ce este demența și boala Alzheimer?          

Este eficient NADH în boala Alzheimer? Demența este considerată, în termeni generali, drept pierderea abilităților intelectuale, precum gândirea logică, abilitatea de a face calcule, de a citi, înțelege, memora, capacitatea de atenție, conceptualizare și procesare a stimulilor optici și acustici. Bolile degenerative sunt semnalate și de alți indicatori precum inabilitatea de a procesa informații și de a se comporta în funcție de acestea, dar și incapacitatea de a păstra igiena personală. Percepția prin intermediul celor 5 funcții este funcțională, exceptand memoria, în particular memoria de scurtă durată, care este semnificativ afectată [1].

Boala Alzheimer este cea mai întâlnită formă de demență. Apare progresiv, începând cu pierderi ușoare de memorie iar în timp poate să ducă la dificultăți în atat în a purta o conversație, cat și în adaptare la mediu, afectând semnificativ abilitatea persoanei de a gestiona activitățile zilnice [2]. Afecțiunea a fost descrisă de patologul german Alois Alzheimer în 1903, fiind denumită după acesta. Aproximativ 5% din populația globală peste vârstă de 65 de ani este afectată de boala Alzheimer [1]. 

Deși este întâlnită în special la persoane în vârstă, tinerii pot dezvolta și ei această afecțiune. Numărul oamenilor ce trăiesc cu boala Alzheimer se dublează la fiecare 5 ani după vârsta de 65, incidența fiind în continuă creștere [2]. Femeile sunt disproporțional afectate de demență, atât direct cât și indirect, având o mortalitate crescută.

Factorii de risc în dezvoltarea bolilor neurodegenerative includ:

• Vârsta – cel mai cunoscut factor 
• Istoricul familial – genetica are un rol semnificativ în dezvoltarea bolii
• Hipertensiunea
• Diabetul
• Supraponderabilitatea
• Fumatul
• Excesul de alcool
• Inactivitatea fizică
• Izolarea socială
• Depresia [2,3].

Modificările cerebrale pot apărea cu ani înainte de apariția primelor simptome.

Deoarece percepția stimulilor reprezintă informație ce se păstrează în memorie, în contextul demenței este perturbată calea de transformare a stimulului în informație pentru ca acesta să fie stocat. Sunetele, imaginile sau chiar stimuli tactili determină un semnal în nervii acustici, optici, senzoriali care mai apoi este transmis către creier. Stocarea acestor semnale drept informație depinde de importanța semnalului pentru persoană respectivă. Cercetările au arătat că semnalele sunt stocate în diverse regiuni ale creierului:

• Memoria senzorială este stocată în regiunea frontală a creierului. Totuși, este stocată aici doar pentru câteva secunde. Dacă stimulii nu sunt suficient de puternici, informația se pierde pentru a lăsa loc altor semnale. Doar acei stimuli care sunt considerați suficient de importanți pentru creier ajung apoi în alte structuri cerebrale unde sunt stocați pe o perioada mai lungă. Numele, anumite informații, evenimente sau chiar experiențele timpurii sunt stocate în memoria explicită, localizată în hipocamp. Aici sunt păstrate între câteva minute și câteva luni, în funcție de importanță [1].

• Percepțiile subconștiente includ semnale pe care persoană nu e conștientă că le observă (e.g. dacă o imagine la televizor este proiectată pentru mai puțin de o cinzecime de secundă, ochii tot o vor înregistra, dar creierul nu va fi conștient de aceasta). Totuși, dacă această proiecție scurtă este repetată de suficiente ori, semnalul este întărit și stocat fără că persoana să fie conștientă. Chiar și activitățile făcute cu regularitate care au loc mai mult sau mai puțin automat sunt stocate în memoria implicită. Aceasta se localizează în cerebel și funcționează normal pentru o perioadă relativ lungă de timp în pacienții cu demență [1].
• Memoria afectivă este altă formă de stocare a informației, localizată în sistemul limbic din centrul creierului. Afectele sunt reacții la un stimul emoțional. Pacienții cu Alzheimer nu își mai pot aminti rudele apropiate, dar comportamentul lor se schimbă când acesta sunt în proximitate, relevând faptul că memoria a stocat informația legată de sentimente și o poate accesa [1].

Cum se manifestă boala Alzheimer?

Clinic, boala se prezintă cu pierderi de memorie, deteriorarea funcțiilor intelectuale și limitarea abilității de a desfășura activitățile zilnice. Simptomele includ dificultăți în învățare, afectarea capacității de luare a deciziilor, dezorientare spațială și temporală și pierderea abilității de a comunica. Un mod facil de a testa capacitatea mentală este scala MMSE, a cărei aplicare durează sub 5 minute.

Experții categorizează dezvoltarea demenței și a consecințelor acesteia în 7 etape:

• Etapa 1: Nu există semne vizibile de tulburări de memorie. 
• Etapa 2: Probleme subiective în amintirea numelor și numerelor.
• Etapa 3: Familia sau colegii de serviciu observă o performanță redusă.
• Etapa 4: Capacitate redusă de a îndeplini sarcini mai complexe (e.g., a pregăti cina pentru oaspeți sau a face cumpărături folosind o listă). 
• Etapă 5: Viața independentă nu mai este posibilă fără ajutor. Probleme cu îmbrăcarea și igiena personală. 
• Etapa 6: Pierderea completă a abilităților sociale. Pacientul nu se mai poate îmbrăca, spăla sau merge la toaletă. 
• Etapa 7: Pierderea abilităților de vorbire și psihomotorii. Inabilitatea de a recunoaște pericolul [1].

Simptomele bolii Alzheimer includ:

• • Pierderi de memorie care afectează viața zilnică, rătăcirea în locuri familiare și repetarea întrebărilor
  • Dificultate în gestionarea activităților obișnuite în casă, la muncă, sau în timpul liber
  • Pierderea lucrurilor și inabilitatea de a relua pașii pentru a le găsi
  • Modificări în stare, personalitate și comportament
  • Uitarea lucrurilor sau evenimentelor recente
  • Confuzie, chiar și în locuri sau situații familiare
  • Inabilitatea de gestionare a timpului
  • Dificultăți în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor
  • Probleme în a urmări o conversație sau a găsi cuvintele potrivite
  • Probleme în aproximarea distanțelor
  • Sentimente de anxietate, tristețe și furie
  • Schimbări în personalitate
  • Comportament neadecvat
  • Interes scăzut pentru emoțiile celor din jur [2,3].

Pe măsură ce boala progresează, independența celor afectați se limitează, având nevoie de ajutor de la rude, prieteni. Alte forme de demență includ: dementia vasculară, demență cu corpi Lewy, demență frontotemporală [3].

Cum apare boala Alzheimer?

Există diverse teorii despre dezvoltarea bolii Alzheimer, dar niciuna nu este complet confirmată. Mulți cercetători consideră că anumite reziduri, cunoscute drept ‘plăci amiloide’ ce apar din degenerarea țesutului cerebral ar putea fi cauza. Acestea au fost descoperite de prof. Alzheimer în creierul pacienților decedați cu demență. Deși plăcile amiloide se regăsesc și în creierul oamenilor în vârstă ce nu suferă de demență, acestea sunt în continuare considerate drept cauza bolii Alzheimer. Semnificative resurse financiare și de timp au fost investite în cercetarea bolii, rezultând într-o gama largă de publicații științifice. Totuși, teoria că substanțele depozitate după moartea celulelor nervoase ar putea duce la degradarea țesutului creierului are diverse limitări [1].

Organele și țesuturile sunt afectate de stresul oxidativ, iar creierul este în mod particular sensibil la prezența radicalilor liberi din țesuturi. Radicalii liberi sunt din ce în ce mai mult considerați cauza degenerării și a demenței ce rezultă din aceasta. Cercetări recente arată că țesutul creierului ce este afectat de stresul oxidativ conține mai puține plăci amiloide decât regiunile intacte din creier. Cercetătorii au ajuns la concluzia că acumularea plăcilor amiloide este reacția fiziologică dependentă de vârstă, dar nu este cauza demenței [4].

Tratamentul demenței nu ar trebui să se bazeze pe eliminarea plăcilor amiloide folosind anticorpi sau alte metode. Semnele distinctive ale efectului stresului oxidativ la pacienții cu Alzheimer poate fi observat în sânge. Astfel, folosirea antioxidanților poate avea efecte benefice [5].

În boala Alzheimer, țesutul cerebral se degenerează gradual, celulele murind din cauza lipsei energiei ATP. O explicație a mecanismului demenței poate fi lipsa cronică de energie în creier, a cărei cauza poate fi supresia biosintezei ATP, generată de:

• Anumite medicamente
• Droguri
• Alcool
• Toxine din mediu 
• Derivați din Mercur, Cadmium, Aluminiu [1].

Oamenii de știință continuă să investigheze schimbările complexe care apar în creierele persoanelor cu boala Alzheimer, ce pot apărea cu ani înainte de apariția simptomelor. În decursul stagiilor incipiente, schimbări de natură toxică au loc în creier, precum depunerea de proteine ce formează plăcile amiloide. Neuronii sănătoși încetează să mai funcționeze și pierd conexiunile cu alți neuroni. Afecțiunile încep să apară inițial în hipocamp și cortexul entorhinal, părți ale creierului cu rol în formarea memoriilor. Pe parcurs ce neuronii mor, alte zone sunt afectate și încep să se micșoreze [6].

În majoritatea cazurilor, boala Alzheimer nu are o singură cauză genetică, ci este influențată de o multitudine de gene care, în combinație cu factorii de mediu, duc la apariția simptomelor. Modificări ale genelor, denumite variații genetice, pot crește sau scădea riscul de dezvoltare a bolii. În prezent, există mai mult de 70 de regiuni genetice asociate bolii. Deși se întâmplă rar, când cineva moștenește o versiune alterată a genelor APP, PSEN1 sau PSEN2, poate dezvolta boala cu mult înainte de vârsta de 65 de ani. De asemenea, variația genei APOE poate influența riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer și este asociată cu formele precoce ale bolii în anumite populații [6].

Diagnosticarea bolii Alzheimer presupune:

• Evaluarea stării generale de sănătate, a medicației, dietei, istoricului medical, abilității de a gestiona activitățile zilnice și modificările în comportament și personalitate.
• Aplicarea testelor de memorie, de rezolvare a problemelor, atenție, numărat și limbaj.
• Teste de sânge, urină, și alte evaluări medicale.
• Evaluarea depresiei și a altor afecțiuni psihiatrice.
• Analiza lichidului cerebrospinal pentru evaluarea proteinelor asociate.
• Imagistică: Evaluari de tip CT, RMN, PET scan, pentru a susține un diagnostic sau a elimina alte afecțiuni [6].

Boala Alzheimer și NADH

Creierul este foarte sensibil la reducerea influxului de oxigen. Cu cât se prelungește lipsa sângelui oxigenat către creier, cu atât mai severe și ireversibile pot fi consecințele. Oxigenul și NADH sunt două componente esențiale pentru producerea de energie în fiecare celulă. Dacă scade concentrația celulară de NADH sub un anumit nivel, celula nu mai poate produce ATP și moare din cauza lipsei de energie. Oxigenul din creier este asigurat doar dacă circulația funcționează corect. Astfel, rata scăzută de producere a ATP la pacienții cu Alzheimer are de-a face cu prezența oxigenului biologic, NADH [1].

Lipsa de NADH provine din scăderea sintezei acestuia. Totuși, chiar dacă există suficient NADH în celule, nu înseamnă că suficient ATP poate fi produs. Acțiunea comună a unui număr de enzime din mitocondrii, centrii energetici ai celulelor, este necesară pentru biosinteza ATP. Dacă una dintre enzime nu funcționează, atunci ATP nu poate fi produs. Există diverse substanțe ce pot împiedica enzimele din a biosintetiza ATP. Enzima esențială pentru producerea de energie, NADH citocrom C-oxidaza, e afectată în anumite regiuni din creierul pacienților cu Alzheimer. Această observație susține ipoteza că limitarea de energie în celulele nervoase este cauza bolii.

Celulele nervoase sunt de asemenea sensibile la citotoxine ce pot afecta ADN-ul. Dacă aceste toxine ajung la creier, atunci sistemul de reparare ADN este activat, iar repararea ADN de către enzime necesită NADH. Necesarul crește in funcție de severitatea cu care a fost afectat ADN-ul. În contrast, dacă prea mult NADH a fost folosit la repararea ADN, atunci rămâne prea puțin pentru producerea de ATP. O cantitate prea mică de ATP în celule duce la incapacitarea funcțiilor celulare și moartea acestora [7].

Concluzii | NADH în boala Alzheimer?

Boala Alzheimer, precum alte forme de demență, are un impact semnificativ pe plan fizic, psihologic, social, economic, nu doar pentru persoanele afectate cât și pentru familiile acestora și pentru societate. Existența stigmatizării reprezintă o barieră semnificativă pentru accesul la tratament [3].

NADH este un supliment alimentar sigur și eficient în medierea efectelor acestei forme de demență, susținând pacienții cu boala Alzheimer in gestionarea activităților zilnice. 

Pentru mai multe informații despre efectele NADH, vizitați:

• NADH și creșterea nivelului de dopamină – există o corelație?

• Este eficient NADH în boala Parkinson?

• NADH și COVID-19: Sindromul post-COVID

Referințe

1. Birkmayer, GD (2009). Nadh, the biological hydrogen: The secret of our life energy. Basic Health Publications. 
2. Centers for Disease Control and Prevention. (2020, October 26). What is alzheimer’s disease? Centers for Disease Control and Prevention. Retrieved April 26, 2023, from https://www.cdc.gov/aging/aginginfo/alzheimers.htm 
3. World Health Organization. (n.d.). Dementia. World Health Organization. Retrieved April 26, 2023, from https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia 
4. Nunomura A, Castellani RJ, Lee H, Moreira I, Zhu X. Smith MA. “Neuropathology in Alzheimer’s Disease: Awaking from a Year-Old Dream.” Sci.Aging Knowl. Environ 2006; 8: 10.
5. Vina J, Lloret A, Orti R, Alonso D, “Molecular Basis of the treatment of Alzheimer’s disease with antioxidants: prevention of oxidative stress” Molecular Aspects of Medicine, 2004; 25: 117-123.
6. U.S. Department of Health and Human Services. (n.d.). Alzheimer’s disease fact sheet. National Institute on Aging. Retrieved April 26, 2023, from https://www.nia.nih.gov/health/alzheimers-disease-fact-sheet 
7. Scheckhuber C, “Mitochondrial Dynamics in Cell Life and Death” Sci. Aging Knowl. Environ. 2005, 36.