Istoria NADH

Keywords: NADH, hidrogen, coenzime, infuzii intravenoase, istoria NADH

Introducere – Istoria NADH, forma biologică a hidrogenului

NADH, hidrura de nicotinamidă adenină dinucleotidă, este un compus organic produs de corpul uman. NADH este forma biologică a hidrogenului. Reacționează cu oxigenul prezent în fiecare celulă pentru a forma energie și apă. Cu cât o celulă are acces la mai mult NADH, cu atât mai multă energie poate produce si va funcționa mai bine [1]. NADH este implicat în menținerea homeostaziei și producerea de ATP (adenozin trifosfat), sursa primară de energie pentru procesele celulare [2]. NADH este obținut din drojdie, un aliment ce conține concentrații mari de NAD, forma oxidată a NADH.

NADH este cea mai importantă coenzimă prezentă în organismul uman, motiv pentru care a fost denumită coenzima-1 [1].

În celule, enzimele (proteine cu rol în catalizarea proceselor metabolice) descompun carbohidrații, grăsimile și proteinele din alimentație în particule mai mici, care sunt convertite în energie. 

Coenzimele sunt substanțe de care enzimele au nevoie pentru a funcționa la capacitate maximă. Coenzimele ajută la catalizarea reacțiilor chimice. În procesul de cataliză, coenzimele se leagă de situsurile active ale enzimelor (apoenzime) și formează enzime active (holoenzime). Printre coenzime se numără: 

• nicotinamidadenin dinucleotid (NAD)
• nicodinamid adenin-dinucleotid fosfat (NADP)
• flavin adenin dinucleotid (FAD). 

Aceste coenzime sunt implicate în procesul de oxidare și transferul de hidrogen [1,3].

De peste 50 de ani, NADH a fost folosit în laboratoarele medicale pentru a determina nivelul de zahăr din sânge, colesterol și alte produse metabolice. 

NADH ajută în diverse afectiuni precum:

• Tulburări de concentrare
• Tulburări de adaptare la diferențe de fus orar
• Sindromul de oboseală cronică
• Scăderea libido-ului.
• Depresie
• Obezitate
• Boala Alzheimer
• Scleroza Multipla
• Accientul Vascular Cerebral
• Neoplaziile
• Boala Parkinson
• Diabet [4].

Istoria NADH – sintetizarea

NADH a fost descoperit în 1903, ca și cofactor în fermentarea alcoolului [5].

Inițial, NADH a fost folosit ca și infuzie intravenoasă și putea fi administrat doar în Institutul Birkmayer pentru Terapia Parkinson din Viena. Primul tratament a fost realizat  în 1987 de Profesor Walther Birkmayer, tatăl profesorului George Birkmeyer, pe un pacient cu boala Parkinson, cu rezultate impresionante. Primele infuzii  intravenoase cu NADH au fost folosite în cadrul studiilor clinice. Aproximativ 90% dintre aceștia au prezentat o îmbunătățire susținută a simptomelor, în particular în mobilitate, postură și forță fizică, iar o proporție semnificativă a raportat și o îmbunătățire a stării psihice. De-a lungul timpului, sute de pacienți au fost tratați cu infuzii intravenoase de NADH în Institut. 

După moartea Prof. Walther Birkmeyer, institutul a fost închis. Pentru a crește accesul la această terapie la nivel global, NADH a fost stabilizat sub formă de tabletă de către Prof. George Birkmeyer. Infuziile cu NADH fost reluate ulterior, cu utilizare în mesoterapie, pentru reducerea durerii.

 Tabletele de NADH nu sunt un tratament medical, ci un supliment alimentar.

Din cauza reactivității substanței (prin expunere la aer, oxigenul transformă NADH în NAD), dezvoltarea suplimentelor a fost un proces de durată, formula stabilă fiind obținută după aproximativ 5 ani. 

Pentru gestionarea elementului de instabilitate, NADH a fost amestecat cu lactoză, un agent des folosit în medicații, și înglobat în capsule de gelatină.  Analizele au relevat că NADH nu a mai fost detectabil după o perioadă de timp, deoarece a reacționat cu lactoza și a fost distrus în mai puțin de o lună, chiar în contextul păstrării într-un mediu sigur. Experimentele ulterioare au folosit Manitol, o substanță naturală, non-toxică, utilizată în diverse suplimente alimentare, inclusiv ca și îndulcitor. Manitolul oferă stabilitate, dar insuficientă pentru a acoperi minimul necesar de 2 ani. Astfel, agentul potrivit găsit a fost bicarbonatul de sodiu, care face NADH stabil pe o perioadă mai lungă de 2 ani [1,6,7].

Patentarea NADH 

Obținerea patentului pentru stabilizarea NADH sub formă de tablete a necesitat analizarea conținutului după producție și la 2 ani, concentrația rămânând stabilă.

Dovezi similare ale stabilității NADH au fost produse pentru Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA). Pentru a desfășura studii în clinicile din SUA, o documentație extensivă asupra produsului e necesară. Aceasta include date farmacologice, toxicologice și informații privind stabilitatea ingredientului activ. Aprobarea NADH de către FDA a fost obținută după doar 4 săptămâni, deși timpul general de aprobare este de la 4 la 6 luni [1].

Unii biochimiști au prezentat îndoieli legate de preluarea NADH în intestine, pornind de la presupunerea că NADH ar fi oxidat înainte de absorbție. Totuși, studiile au arătat că NADH în formulă orală trece prin mucoasa intestinală prin difuzie pasivă și ajunge în circulație. Mai mult, studii in-vivo realizate în domeniul farmacokineticii NADH au confirmat rezultatele precedente [8,9].

NADH poate fi absorbit și prin mucoasa orală, dacă tabletele permit dizolvarea sublinguală. Abilitatea NADH de a fi absorbit sublingual a fost demonstrată folosind o tehnică specifică bazată pe spectroscopie fluorescentă. NADH penetrează bariera hematoencefalică, cu efecte benefice în afecțiuni precum boala Alzheimer, boala Parkinson și depresie.

De-a lungul timpului au apărut multe imitații NADH, iar existența acestora afectează credibilitatea produsului. NADH este protejat de numeroase patente, obținute pe baza cercetărilor extinse. Imitațiile au fost analizate în laboratoare internaționale, relevând o concentrație mult prea mică sau inexistentă de NADH din cauza folosirii stabilizatorilor nepotriviți. Astfel, cantitățile reduse de NADH din imitații sunt distruse de acidul gastric în doar câteva secunde [1].

Siguranța NADH 

Siguranța NADH este susținută de cercetări extensive desfășurate în Marea Britanie ce au investigat toxicitatea acută, subacută și cronică.

Doză maximă tolerată se referă la doza de ingredient activ care poate fi tolerată fără să apară simptome de toxicitate sau alte afecțiuni. Cercetări clinice au fost efectuate pentru a stabili doza maximă tolerată, stabilindu-se că, administrată intravenos, aceasta este de 500mg per kg corp. De exemplu, pentru o persoană de 70kg, aceasta reprezintă 35g NADH.  

Autoritățile din domeniul sănătății cer inclusiv evaluarea potențialelor efecte adverse pe termen lung (toxicitate cronică). Acestea au fost evaluate în Marea Britanie în cadrul testelor clinice, și sunt susținute de lipsa modificărilor histologice la animale după administrarea NADH.

Această toleranță crescută face din NADH unul dintre cele mai sigure produse, chiar prin comparație cu multe suplimente bazate pe minerale sau multivitamine [1]. Mai mult, nu au fost raportate efecte adverse de către utilizatori.

Diverse studii au fost realizate pe subiecți umani, urmând ghidurile de bună practică, în următoarele locații:

• Universitatea Georgetown, Washington
• Universitatea Cornell, New York
• Spitalul Lennox Hill (Institutul NISMAT), New York
• Clinica de Neurologie de la Universitatea Zagreb
• Institutul de Medicină a Sportului de la Universitatea Freiburg
• Institutul Birkmayer pentru Terapia Parkinson din Viena
• Spitalul Guangzhou, China
• Institutul de Chimie Medicală de la Universitatea din Graz
• Institutul de Fiziologie de la Universitatea din Graz [1].

Siguranța NADH este atestată și de studiile efectuate la Universitatea Georgetown care au arătat că nu există interacțiuni cu diverse medicații uzuale (antihipertensive, antihistaminice, antidepresive, anticoagulante, medicamente pentru scăderea colesterolului) [1].

NADH: un supliment revoluționar

Istoria NADH ne arată că acesta este un supliment alimentar revoluționar, având efecte pozitive atât în tratarea diverselor patologii, cât și în susținerea organismului în viața de zi cu zi. Cu o lungă istorie, acesta a fost testat în numeroase studii ce au dovedit eficiența și siguranța sa.

Pentru mai multe informații, vizitați:

• Este NADH molecula secolului 21?
• NADH Rapid si regenerarea de energie la nivel celular

Referințe

1. Birkmayer, G. D. (2009). Nadh, the biological hydrogen: The secret of our life energy. Basic Health Publications. 
2. Ahmad M, Wolberg A, Kahwaji CI. Biochemistry, Electron Transport Chain. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022.
3. Coenzyme – definition and examples – biology online dictionary. Biology Articles, Tutorials & Dictionary Online. (2022, June 16). Retrieved March 23, 2023, from https://www.biologyonline.com/dictionary/coenzyme 
4. Romania, P. de N. A. D. H., & NADH Romania. (2023, February 20). Cel Mai Puternic Antioxidant biologic. NADH Romania. Retrieved March 23, 2023, from https://nadhrapid.ro/ 
5. Lehninger AL. “Vitamins and Coenzmyes”. Biochemistry, 2nd edition, The John Hopkins University School of Medicine, Worth Publishers, Inc. 1975; 337-342.
6. Birkmayer JGD. “Stable, ingestable and absorbable NADH and NADPH therapeutic compositions,” United States Patent No. 5,332,727, 1994.
7. Birkmayer JGD. “Stable, ingestable and absorbable NADH and NADPH therapeutic compositions,”European Patent EP 0 697859, 1995.
8. Mattern C. “Zur Entwicklung von stabilen Arzneiformen des Coenzyms NADH für die perorale und parenterale Applikation. [On the development of stable dosage forms of the coenzyme NADH for peroral and parenteral application] Ph.D. Dissertation Humboldt University, Berlin, 1996.
9. Kappes K. “Untersuchungen zur Pharmakokinetik von NADH in vivo und in vitro. [Studies conducted on the pharmacokinetics of NADH in vivo and in virto].” Digital Dissertation, FU Berlin 2005. ISBN 3-886664-054-4.

istoria NADH istoria NADH istoria NADH istoria NADH